Turul orgilor susținut Györgyjakab Miklós are caracteristici clare. Este un tur nu doar de prezentare a acestor instrumente muzicale foarte speciale, este și unul sintetic și comparativ. Provocarea lui Györgyjakab Miklós a fost ca participanții la tur să facă o comparație între orgile renovate din cel două biserici: Biserica Romano-Catolică Sf. Mihail și Biserica Evenghelică-Luterană Pietati.

Povestea orgilor e una fascinantă, complicată, presupune mulți actori și multă dăruire. Dușmanii eterni ai unei orgi sunt rozătoarele și intemperiile. Orgile sunt pretențioase, necesită reparații și îngrijire permanentă. Mai mult de atât, se dezacordează extrem de ușor și de repede. Un organist trebuie să cânte cu picioarele. La propriu. Pentru construcția unei orgi este nevoie de cunoaștere multiplă și complexă, de cea de ebenist, de muzician și acustician, de designer.

Ele se construiesc de multe ori la fața locului, dar există și cazuri în care orgile au fost mutate dintr-o biserică în alta. Este cazul micii orgi de la parterul Bisericii Sf. Mihail, care a ajuns la Cluj adusă de sași, dintr-o localitate în care biserica lor s-a închis. O orgă poate crește, cum s-a întâmplat cu cea de etajul aceleiași bisericii, care a avut inițial un singur corp, la care s-au adăugat în timp încă două corpuri, atunci când finanțele au permis asta. Pentru a vedea orgile de aproape trebuie să te înalți la propriu, să urci în poduri și turnuri unde ele sunt amplasate de obicei cu toată mașinăriile lor. Un tur al orgilor are mister și farmec, te urcă la propriu în poduri unde masivele instrumente sunt văzute de obicei doar de cei aleși.

Asemănarea dintre cele două orgi este una singură: la amândouă se cântă. Construcția însă diferă. Astfel, cea din biserica romano-catolică este acționată mecanic, are atașat un burduf, pentru care era nevoie cândva de încă un om, pe lângă organist, care să pompeze aer în burduf. A doua orgă, de la evanghelici, este cu totul altceva: este pneumatică, construită foarte modern la nivel de început de secol XX, cu un motor electric, cu tuburi acustice mult mai subtil calibrate, care trimit ingenios sunetu , îl răspândesc uniform în întreaga sală a bisericii. Györgyjakab Miklós a avut mare încredere în auditoriul său, de aceea și-a adus un prieten care a interpretat aceeași piesă la ambele orgi să aleagă lumea pe care o preferă. Unii au spus că pe prima, alții că pe a doua, dar toată lumea a plecat îndrăgostită de acest instrument muzical, povestit așa de frumos.