Ars Sacra Claudiopolitana – locul de poveste al poveștilor
Colecția Ars Sacra Claudiopolitana, ce a fost prezentată în cadrul festivalului nostru în două tururi ghidate conduse de muzeologul Emöke Nagy, este legată de Parohia Romano-Catolică de Cluj și este expresia publică a efortului de catalogare, arhivare și conservare a moștenirilor din bisericile catolice din toată lumea venit de la Vatican în 2004.
În urma strălucitului îndemn, Clujul romano-catolic a înțeles că poate face un pas înainte și că patrimoniul său de toată lauda are valoare istorică, documentară, religioasă, estetică, artistică și un pic din el poate fi expus public, spre cunoaștere și bucurie. Parte din acest patrimoniu, care mai este încă în proces de punere în ordine, o are drept custode pe Emöke Nagy. Ea a prezentat acte originale revelatoare care, unele, datează din secolul XIV: acte de donație, procese, indulgențe papale (se pot vedea două indulgențe: una emisă de un Vatican sever, de iertare a păcatelor pe 50 de zile, o a doua emisă de Curtea Papală de Avignon -concurența disidentă – este mult mai generoasă și acordă o iertare de 100 de ani).
Tot, ținând de micile istorioare, sunt expuse planurile de renovare a Bisericii Sf. Mihail, planuri care nu au fost abrobate și puse în aplicare. În perioada influenței iezuite, s-a realizat un plan făcut în detaliu de refacere a fațadei bisericii după modelul baroc, aproape inginerește aplicat în toată Europa Apuseană și până în America de Sud. Fațada cu două turnuri, identică aproape cu cea de la piariști, era să fie replicată și la Sfântul Mihail.
Un alt element simpatic este un altar închinat Sfintei Ecaterina, care a fost înlăturat din biserică, după ce venerațiea acordată sfintei protectoare a fetelor bătrâne a scăzut în intensitate. Hainele bisericești lucrate prin ateliere ale meșterilor venețieni sunt frumoase cu adevărat și în ele se văd modele de țesături, ațe, mătăsuri, imprimeuri, croiuri din multe, multe secole. Emöke Nagy a mai vorbit de o tradiție de demult, când tinerele bogate își donau rochiile de mireasă bisericii, iar preoții le foloseau pentru a-și face hainele lor sau alte decorațiuni (șervete, fețe de masă etc).
Ars Sacra Claudiopolitana ascunde și alte incomensurabile comori, dar nu mai scriem nici un cuvânt despre asta pentru că trebuie să o vizitați și să le aflați singuri. În schimb, vă livrăm o informație prețioasă: din septembrie, spațiul va fi completat cu o librărie, ceea ce va face ca el să fie deschis pentru public după un orar stabilit.