Petőfi – veșnic tânăr, veșnic erou

S-au împlinit anul acesta 200 de ani de la nașterea poetului Petőfi Sándor, iar în sala de conferințe de la etajul clădirii Muzeului de Istorie a Transilvaniei, cunoscători și admirtori ai poetului și eroului maghiar s-au adunat marți să-i evoce imaginea. A fost public de toate vârstele.

Evenimentul „Petőfi Sándor printre noi” a început cu prelegerea susținută de profesorul universitar Egyed Emese, care a făcutreferire la activitea artistică a lui Petőfi , la parcursul său în lumea teatrului și a literaturii.  A urmat lectura publică din poeziile lui Petőfi Sándor. Poeziile au fost citite în limbile maghiară și română, prezentate de membrii Asociației Interkulturali-THÉ. Lectorii au fost de toate felurile, uniți de respectul pentru poezie: copii, tinere diafane și emoționate, doamne surâzătoare și domni intrați în rol. În limba română s-au citit traduceri realizate de Șt. O. Iosif și de Eugen Jebeleanu. Merită o mențiune specială, admirativă, tânărul domn în pantaloni scurți care a recitat foarte frumos Petőfi din memorie minute întregi, și care a și părasit adunarea imediat după ce și-a încheiat recitalul.

.

A urmat vizitarea expoziției „Bunuri culturale legate de cultul poetului Petőfi Sándor” în colecțiile Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei. Ghiduș și curatorul ei, istoricul Mitu Melinda (muzeolog MNIT) a apelat la o serie obiecte din colecțiile Muzeului Ardelean, care relevă posteritatea plină de respect și de elogii, care i s-a construit poetului maghiar, inclusiv faptul că s-au păstrat panglicile de la coroanele comemorative de la manifestările ce i-au fost închinate este semnificativ despre nivelul de apreciere și importanță de care a avut parte poetul maghiar.

În expoziție se poate vedea paharul lui Petofi, un pahar de cristal de Boemia, provenit din Colecțiile Muzeului de Relicve ale Revoluțieie de la 1848 – 1849 de la Cluj cu următoarea descriere: „Pahar din care a băut Petőfi la Cristuru Secuiesc. Din sticlă verde – gălbuie gravată cu ornamente aurii, paharul putea să fie într-adevăr folosit de Petőfi în chiar ajunul morții sale, la 30 iulie 1849. Există consemnări biografice care evocă  episodul vizitei revoluționarului la conacul familiei Zsigmand Varga, unde ar fi băut din paharul verde auriu. Iar familia l-a păstrat ca pe o relicvă. Lângă ultimul pahar al lui Petőfi se află un postament ceramic cu figurile liderilor Revoluției dintr-un atelier ceramic de la Cluj, din a doua jumătate a secolului XIX, portretul lui Petőfi nu lipsește, dovadă că i se păstra o memorie vie. Pe tot pargursul ghidajului asigurat de muzegraful Melinda Mitu, un puști a repetat la pian bagatelele lui Beethoven. Perfect.