Turul porților închise
„Patrimoniul cultural-istoric al Clujului: ce, cât și cum păstrăm și valorificăm”, tur condus de Cosmin C. Rusu (lect. univ. dr. UBB) și organizat sub egida Asociației Vechiul Cluj, a încheiat duminică seria tururilor ghidate în limba română la Zilele Culturale Maghiare.
Început la ora 11.00, în Piața Muzeului, turul lui Cosmin C. Rusu a fost turul porților închise, scoțând în față obiectivele istorice serioase, valoroase, cu valențe de evocare spectaculoase, care sunt lăsate în paragină sau la care publicul nu are acces. Muzeul Național de Istorie al Transilvaniei a fost primul: expoziția permanentă, cea mai mare din țară, de 100.000 de artefacte este închisă în niște lăzi, de ani buni. Muzeul organizează expoziții temporare ca să aibă public, cu daci, cu romani, cu grecii de peste mări, cu rochii, cu porțelanuri, cu fotografii, cu evantaie. Istoricul-ghid a precizat că oricum clădirea muzeului este improprie și că nu crede ca în viitorul apropiat situația să se rezolve.
Următorul punct pe hartă a fost Obeliscul Carolina, cu ale sale litere ruginite, o marcă românească, după cum spune Cosmin Rusu, dat fiind existența numeroaselor soluții de îndepărtare a ruginei de pe inscripții, care ar putea fi folosite. Despre statuie și reliefurile ei crede că au fost șterse cu șmirghel, iar una din cununile de lauri din ciocurile vulturilor știe exact unde este: pe biroul șefului de la Comisia de monumente. A urmat mănăstirea fostă dominicană, ulterior franciscană, care are un claustru remarcabil de bine conservat, închis pentru public, și un refectoriu frumos, o operă de artă medievală, dar care este deschis pentru public doar uneori, la solicitare. Vizitarea restului mănăstirii este exclusă.
Istoricul a mai amintit de ruinele romane care sunt la subsolul a două clădiri din Piața Muzeului. Proiectul după care s-a construit peste ele, a impus ca artefactele să fie conservate, și lăsate la vedere. Unele se văd pe gemulețul de la WC, celelalte sunt prezentate vizibil și onest. Doar că niciunele nu sunt marcate și pentru public, care dacă nu știe de ele, nu le caută. Următorul obiectiv cu ușile închise este Casa Matia. Aici lucrurile stau și mai pe prost , pe clădire sunt montate două plăci comemorative. Povestea celei vechi o știți, a spus-o și Cosmin Rus, nu revenim. Și poveste celei noi o știm, știm și că e urâtă și falsă (conține neadevăruri istorice), dar din motive misterioase pare de neatins.
Alt treilea popas a fost la Muzeul de Istorie a Farmaciei unde s-a făcut o restaurare privată, s-a constituit și un spațiu comercial unde va funcționa o librărie. Porțile sunt și aici închise, dar speranțele ca relația dintre proprietarul clădirii și al sălilor muzeului și proprietarii colecției de obiecte (Muzeul de Istorie a Transilvaniei) să fie una fericită și benefică pentru toată lumea sunt mari.
Al patrulea și al cincilea popas a fost în fața porților după care se găsește fostul Muzeu de Speologie, fostă închisoare a orașului, construită pe zidurile de incintă ale cetății Clujului. Povestea care a dus la închidere e ca în scrierile lui Eugen Ionesco: absurdă. Un locatar al clădirii și proprietar al locuinței de deasupra gangului pe unde se făcea intrarea a obținut închiderea porții prin hotărâre judecătorească, pentru că gangul nu era sigur. Proprietarul cu pricina a decedat, dar poarta aa rămas închisă. A doua poartă, dinspre Piața Unirii, care permitea accesul la clădirea istorică s-a închis tam-nesam.
Despre semnalizarea monumentelor istorice prin plăcuțe nici poate fi vorba, deși Legea patrimoniului din 2001 are prevederi clare. S-a făcut totuși ceva pe vreo 15 obiective din cele peste 300 pe care le are orașul. Culmea este că dosarul cu conținutul plăcuțelor redactat după cum cere legea este la primărie.
Istoricul clujean a avut grația de a ne arăta și excepția. Restaurare cum scrie la carte, valorificare ingenioasă a spațiului, evocare competentă istoric, punere în valoare a locului și o cafea bună. Exact, turul s-a încheiat la Casa Libertății Religioase.