Turul străzii Kogălniceanu, inima festivalului
Un tur al străzii Kogălniceanu este un drum continuu; nu există nici o dovadă că se termină vreodată, ești mereu pe cale, mai afli o noutate, cine cu cine a fost vecin, cine a locuit și cine a mai trecut pe aici, cine a învățat pe această, stradă, cine a fost călugăr pe ea, te bucuri de fiecare descoperire nouă, de redescoperiri, de fiecare clarificare.
Turul ghidat în limba română pe Kogălniceanu, condus de istoricul József Lukács, este rezultatul cercetărilor permanente a istoricilor, biografilor, istoricilor de artă, arhitecților, arheologilor, arhivarilor. Domnul József Lukács este la curent cu tot ce s-a întâmplat pe stradă în ultimii 800 de ani: nu credem că i-a scăpat nimic, iar dacă știe tot de pe strada Kogălniceanu, știe și tot ce s-a întâmplat în orașul liber regesc Cluj (cel Mare, care cuprindea și satele, și terenurile dimprejur) și prin extensie într-o bună parte a Ardealului, dar și în Ungaria și până la Avignon (Curtea papală eretică de la Avignon) a eliberat o indulgență (nu știm dacă plenară) de iertare de păcate pentru cei care cotizează la construirea Bisericii Sfântul Mihail.
Domnia sa ne-a povestit și despre faptul că, în Evul Mediu, strada de pe lângă zidul cetății (actuala) se numea Ulița Vrăjitoarelor – Boszorkány Utca, și că statuile pierdute pe la Oradea realizate de frații sculptori Martin și Gheorghe. Dar tot domnia sa spune că, și dacă frații ar fi creat doar statuia a cărei copie este pe scuarul din fața bisericii reformate, tot ar fi de ajuns, că este o creație splendidă, o capodoperă de tranziție de la medieval spre renaștere.
Ce mai știe domnul Lukács? Mai știe cum s-au perindat ordinele călugărești pe stradă. Mergeți odată și vedeți cu ochii minții strada înțesată de călugări, de foiala franciscanilor, a clariselor. Apoi, mult mai târziu, a venit rândul iezuiților, care văzuseră că lumea vrea să se deștepte, să se lumineze, așa că au creat școli, școli pentru toată lumea, cu linii de programe unitare (adică ce învăța feciorul de la Cluj învăța și cel de la iezuiții din Bologna), pe impetuoșii protestanți conduși de percepte clare, alungând catolicii, de ciumă și de incediul din 1790 care a ars jumătate de stradă.
Și ne-a mai spus domnul Lukács că pe locul unde e azi Biblioteca Academiei a funcționat o tipografie unde a lucrat Hoffgref György, tovarăș al lui Heltai Gaspar, și căruia îi datorăm fonturile cu care lucrăm azi, ba el s-a prins că poți da literelor caracterul aldin, bold și italic. Senzațional, nu? Și mai sunt câte și mai câte. Ulița Lupilor nu se termină niciodată, că de nu ar fi, nu s-ar povesti.