„Ce facem cu și pentru patrimoniul cultural-istoric al Clujului? Realități, provocări, (posibile) soluții” este un tur cu un titlu foarte lung al cărui amfitrion este istoricul Cosmin C. Rusu, lector la Facultatea de Istorie și Filosofie UBB la Specializarea Turism cultural. Domnia sa are ca domenii de competență arheologia și cultura materială medievală și premodernă; viața cotidiană urbană medievală și premodernă; istoria culturală a sașilor ardeleni; patrimoniul și turismul cultural-istoric. Este ghid turistic în Transilvania, și autorul volumelor III și IV din colecția-antologie „Re-descoperim Clujul” al Asociației „Vechiul Cluj”, colecție inițiată în 2016 de popularizare a istoriei locale. Asociația „Vechiul Cluj” este, de altfel, partener al ghidașului și asigură sprijin logistic.

Tururile lui Cosmin C. Rusu la Zilele Culturale Maghiare sunt mai puțin de expunere, ele sunt analitice, sintetice și polemice. În aceste tururi, acest Indiana Jones al Clujului mizează pe un public cu informații de bază, cu care poate problematiza situația patrimoniului. Turul a început anul acesta de la Obeliscul Carolina, primul monument public laic al orașului, cu evocarea aniversării sale, cu amintirea vechii steme. A fost o bună ocazie pentru a prezenta istoria noii steme: „Actuala stemă e o glumă, iar dumneavoastră o primiți pe fiecare act pe care îl emite primăria. Ea nu are nici o legătură cu trecutul, cu tradiția, nici cu heraldica, este propunerea unei eleve de la Liceul de Artă, care a fost adoptată în timpul administrației Funar. Nu mai spun că nu este legală din punct de vedere constitutional”.

Surpriza acestui tur a fost vizita pe un șantier arheologic, șantierul arheologic din Parcul Caragiale. Așa că toată lumea a putut vedea cum se defășoară o astfel de demers, ce găsesc arheologii pe zonele, mai ales pe cele care au avut mai multe populații, care au trecut prin epoci, cum se așază straturile urbanului. Se pot vedea urmele trecerii romane, apoi locuirea din Evul Mediu Timpuriu și până la intrarea în epoca barocă. Se poate vedea și zidul de canalizare roman, unul destul de mare, care justifică presupunerea că așezarea romană a fost una mare, că nu întâmplător orașul a primit atunci titlu de municipiu. Zidul roman a fost îmbrăcat un strat de piatră ulterior care în secolele XII-XIII a permis ridicarea primei incinte fortificate. S-a mai putut identifica chiar și locul unei posibile berării, ce nu putea lipsi dintr-un Cluj cu o viață socială prolifică indiferent de epoci.

Turul s-a oprit pe strada Ferdinand unde clujenii au putut vedea istoria recentă a marcării monumentelor istorice, istoria plăcuțelor cum ar veni, o istorie mai agitată. Cert este că nici ultimele reglementări nu ajută foarte mult, de exemplu nici codurile QR nu prea funcționează. S-a pomenit restaurarea de la Turnul Pompierilor, unde nu a primat evidențierea aspectelor care țin de istorie, și unde s-au făcut intervenții de natură artistică contemporană. Cu toate acesta, pentru acest proiect s-a primit Premiul pentru restaurare a Ordinului Arhitecților din România.

Apoi, la casa Mauksch-Hintz, s-a putut observa cum inițiativa publică poate conlucra cu cea private și cum lucrurile pot arăta onorabil. Ultimul popas a fost la Casa Libertății Religioase, care a fost reședința episcopului unitarian, obiectiv premiat cu Premiul Europa Nostra și unde lucrurile pot sta foarte bine. Spațiul a fost restaurant în respect pentru istoria sa, dar este și de folosință publică, aici funcționează o librărie și un restaurant. De altfel, cu ocazia acestui tur participanții au putut afla că orașul se bucură de trei premii Europa Nostra, primite de Biserica Cluj-Mănăștur (așa-numita Calvaria) – în 1998, de Casa Libertății Religioase – în 2022, și, acum câteva zile, de Biserica „Sf. Mihail”. Să fie primit!