Turul ghidat în limba română al colecţiei de artă sacrală a Parohiei Romano-Catolice „Sf. Mihail” și a Bisericii Piariste, desfășurat vineri la galeria Ars Sacra Claudiopolitana a fost condus, ca în fiecare an, de arhivista Nagy Emőke. Ars Sacra Claudiopolitana este în acest moment un spațiu de găzduire complex, care merită o vizitare periodică. Pe lângă exponatele cu adevărat prețioase și rare din partea sa muzeistică, el mai are o librărie de carte și de obiecte religioase, deschisă în noiembrie, și o galerie care vernisează în fiecare lună o expoziție nouă. Luna aceasta se poate vizita Colecția Orosz, care a început la debutul Zilelor Culturale Maghiare.

Minimuzeul permanent scoate la iveală doar câteva din piesele care se află în proprietatea Bisericii Romano-Catolice la Cluj. Sunt obiecte care vin de la Biserica „Sf. Mihail”, de la Biserica Piaristă, de la Abația Benedictină Cluj-Mănăștur sau din alte părți. În acest moment arhiva de la Cluj o depășește ca volum pe cea de la Alba Iulia, susține Nagy Emőke. Multe dintre ele se află bine adăpostite în turnul secret al Bisericii „Sf. Mihail”. Toate exponatele au o poveste, mai simplă sau mai complicată. Noi vom spune părți ale unora dintre ele.

Este într-o vitrină de aici o mantie preoțească din vremea lui Matia Corvin pe care se văd urme care arată că aceste mantii erau rezultatul „reciclării”, familiile de nobili își donau hainele bisericii, iar aceasta le rețesea, le decupa și recroia pentru necesitățile sale. Altarul Sfintei Ecaterina, o sfântă cam ieșită din modă astăzi, este prezent în galerie. Sfânta intelectuală care înainte de martiriu a făcut față unei confruntări cu 40 de învățați necreștini, nu mai are un cult pregnant de mulți ani, așa că locul ei este la muzeu. Altarul este creația lui Johannes Nachtigall (1717-1761), important sculptor baroc al Clujului, iar semnele de identificare a sfintei sunt evidente (pentru că în galerie se mai află statuile unor sfinte, care nu au semne de identificare, iar azi nici specialiștii nu mai știu cine sunt).

Documentele și procesele-verbale despre icoana lăcrămătoare din biserica greco-catolică de la Nicula sunt expuse în vitrine. Povestea medievală ciudată a familiei Sfintei Maria, cu mama sa Ana, care a avut după vârsta de 65 de ani trei fete, care la rândul lor au fost mamele apostolilor, și care este marcată și la Cluj prin câteva statui conservate în acest muzeu, are o explicație din partea lui Nagy Emőke. Ea a circulat și a fost foarte populară în localitățile miniere din Europa catolică, pentru că erau comunități mai restrânse, alcătuite din familii numeroase cu arbore genealgic stufos care agreau o astfel de narațiune de familie încâlcită.

Obiectele votive din galerie sunt adeseori donații pe care le făceau membrii comunității catolice, în semn de gratitudine, prin urmare sunt precursoarele plăcuțelor de mulțumire pe care le vedem si azi pe pereții bisericilor. Un fragment din Crucea Sfântă se găsește în vitrine, iar potirul de argint masiv aurit are dublă funcție, el este obiect de muzeu, dar la marile ceremonii el părăsește vitrina și intră în uz, pentru că altul mai frumos și mai somptuos nu există. Actele prezentate în prima sală sunt cele mai valoroase din punct de vedere istoric, desigur, dar valoarea stă și în ochii vizitatorului, care este încântat dacă întâlnește într-un astfel de spațiu muzeal istorie, credință și splendoare. Aici sunt toate.