Cea de-a 15-a ediție a Zilelor Culturale Maghiare din Cluj (ZCMC) s-a deschis oficial în 19 august 2024, ziua în care Clujul aniversa cea de-a 708-a aniversare de la ridicarea la rang de oraș liber regal (civitas regia) de către regele Carol Robert de Anjou. Gala de deschidere s-a desfășurat și anul acesta conform tradițiilor, în sala mare a Operei Maghiare Cluj, care s-a umplut ca de fiecare dată.
Oamenii au fost atenți și receptivi la discursurile și mesajele din prologul Galei. Marea parte a vorbitorilor a ținut să amintească că azi este ziua orașului și să facă urări de bine, de evoluție și prosperitate pentru toți locuitorii orașului, pentru iubitorii de Cluj. „Eu sunt arheolog, în fiecare an eu trebuie să caut și să scot la iveală cuvintele și mesajul după care se ghidează festivalul. Și de data aceasta, arheologul adormit din mine a ieșit la suprafață. Când privesc înapoi în trecut, gândesc în primul rând în straturi. Aceasta este marea provocare pentru arheologi: să identifice și să separe diferitele straturi culturale și să le interpreteze. Și, evident, să vadă în acele straturi culturile, caracteristicile culturale și trăsăturile distinctive care separă un lucru de altul. Ei bine, simt că straturile maghiare din Cluj se deosebesc foarte clar și limpede de toate celelalte, fără nicio exagerare, pe o perioadă de cel puțin o mie de ani. Însă, în ultimii 15 ani, și aici ne putem imagina logoul de anul acesta, cele 15 straturi colorate, care nu sunt perfecte, nu sunt desenate cu o precizie măsurabilă, uneori sunt puțin întâmplătoare, dar sunt colorate și sunt ale noastre, iar noi suntem în ele, existența noastră și influența noastră sunt acolo”, a spus Gergely Balázs, organizatorul principal al ZCMC.
„Zilele Culturale Maghiare din Cluj sunt speciale, relevă calitatea civilizației maghiare; nu arată doar ce moștenire culturală unică avem, ci și că este responsabilitatea noastră comună să o păstrăm”, a declarat Nagy János, secretar de stat, coordonatorul Cancelariei prim-ministrului Ungariei. Acesta a omagiat și faptul că, în urmă cu 15 ani, acel grup tânăr, avându-l în frunte pe Gergely Balázs, a decis să creeze un festival cultural maghiar în capitala Transilvaniei. A fost o misiune asumată cu abnegație. Festivalul a evoluat în 15 ani ascendent constant, iar Gergely Balázs a rămas la cârma lui cu seriozitate, deschidere, din ce în ce mai creativ, bine știind că are o mare moștenire care merită evidențiată.
„Cultura nu trebuie desființată, ci trebuie iubită, înțeleasă și trăită. Nu este necesar să scăpăm de comunitate, ci să o construim iar și iar”, a îndemnat președintele UDMR, Kelemen Hunor. Iar organizatorii ZCMC tocmai asta fac, potrivit domniei sale. Toró. T. Tibor, fondator al Consiliul Național Maghiar din Transilvania și fost președinte executiv, a rememorat și el înființarea ZCMC și a afirmat că ideea s-a dovedit a fi trainică potențând mereu „așezarea istorică care a dat rațiune, cadru și sens evenimentului, orașul la care nu se poate renunța niciodată, Clujul”.
Ca în fiecare an s-a acordat premiul pentru activitatea excepțională. Anul acesta el i-a fost decernat dr. Egyed Ákos (94 de ani), istoric. Activitatea sa este remarcabilă în domeniul istoriei Transilvaniei, a comunității maghiare, cu studii științifice și contribuții serioase în mai multe epoci istorice, dar a fost subliniată și dăruirea neobosită în munca de popularizare a istoriei, în articole din multe publicații și din alte intervenții. În laudațio, Sipos Gábor, vicepreședintele Asociației Muzeului Ardelean, a subliniat că academicianul este cel mai cunoscut istoric maghiar transilvănean contemporan.
Pentru Gala de Deschidere se alege de fiecare dată un spectacol de ținută, cu muzică și dans, subțire și emoționant atât cât trebuie, dar și pe gustul majorității. „Călători prin marile orașe”, al regizorului-coregraf Farkas Máté, adusă pe scenă de Ansamblul Popular de Stat Maghiar, este o producție grandioasă, impecabil lucrată, fără ruperi de ritm, care nu trenează, ci se joacă la temperaturi înalte. Spectacolul de dans-concert a ținut publicul cu ochii lipiți de scenă, a stârnit emoții, nostalgie și entuziasm. Firul narativ, strunit excelent, pornește de la un dat, oamenii în mediul rural se adună și cântă, dansează. Apoi continuă cu o speculație antroplogică. Dintre ei se desprinde cândva, dar întotdeauna, un viorist excepțional, un artist, un vizionar (personaj generic), care face un pas înainte, înțelege mai profund muzica, o poate recrea și o duce la oraș.
Într-un orășel minier pentru început, unde mai acumulează, unde se mărește orchestra, i se adaugă instrumente. Vioara rămâne. În altul mai mare, apoi. Ascultă bocetele femeilor (adică preia muzica marginalilor, melosul de acasă, care nu e neapărat pentru spectacol) și le topește în creația înaltă, ia contact cu muzica romilor, cu cea klezmer a evreilor. Se rafinează în permanență, dar se și adaptează. Conservă și inovează totodată. Muzica maghiară ajunge în marile orașe, în metropole, la Roma și Paris, unde este primită cu dragoste și unde își găsește locul creativ. Trece Oceanul cel Mare și se își spune cuvântul cu succes în jazz, în muzica de film. Când lucrurile o iau razna și apare muzica militantă și angajantă, dansul tematic, reîntoarcerea la folclor, la tradiții și la origini salvează lumea de la marasm.
Ceea ce vrem să spunem că nu a fost doar o înșiruire, o suită de dansuri execelent dansate, o muzică ce merge la suflet, ci că a fost un spectacol unitar, coerent, cu poveste și mesaj încurajator. Gala de deschidere din acest an s-a încheiat după patru bisuri, în aplauzele publicului conștient și fericit că a luat parte la un spectacol de mare clasă.