Expoziția retrospectivă a artiștilor plastici Tóth Szűcs Ilona (1930–1990) și Tóth László (1933–2009) care s-a vernisat duminică după-amiază în sălile festive de la etajul I al Muzeului de Artă vine din Sfântu Gheorghe, de la Centrul de Artă din Transilvania. Este rezultatul unei întreprinderi ample care a adunat 100 de lucrări de la colecționari și din instituții. Selecția prezintă activitatea unui cuplu de artiști formați în orașul de pe Someș, care au profesat mult aici și care în anii ’80 au ales calea exilului. Se observă evoluția lor artistică, etapele de creație, perioadele care i-au format și inspirat. Selecția caută să prezinte cât mai complet și semnificativoperele ambilor artiști, arătând etapele acestora și prezentând lucrările lor principale asociate cu fiecare perioadă.

Expoziția este însoțită de un album trilingv, care conține peste 120 de reproduceri, și care se găsește la recepția de la intrarea în muzeu. Volumul pregătit pentru expoziția din Sfântu Gheorghe include prefețele a trei autori – Banner Zoltán, Kovács Ádám și Bordás Beáta.

„Naturile statice ale lui Ilona Szűcs nu prezintă un detaliu al lumii materiale, așa cum ar putea crede un observator nebănuitor la prima vedere, ci identitatea fizicului cu dincolo de fizic, unitatea inseparabilă a lumii conceptuale cu cea de dincolo de concepte, plenitudinea ființei și a nonființei și a limitelor lor de tranziție de fază”, scrie dr. Ádám Kovács, colecționar de artă. „Tóth [László] scrutează cu rigoarea unei rezistențe pasive nedeghizate din spatele figurilor sau elementelor aparținând împreună într-un mod tot mai convulsiv sau deopotrivă, străine ale compoziției picturale (…) Este o personalitate care a schimbat o epocă. Contemporanii săi și următoarea generație pot, în mod mai mult sau mai puțin recunoscut, să-i urmeze exemplul și să se angajeze pe calea tendințelor progresului, la fel de încărcate moral și filosofic sau mai mult interesate de sine”, punctează Zoltán Banner, istoric de artă.

Etapele lor de creație sunt evidente și pot fi precis datate, de la rigorile realism socialismului topite în programul estetic personal, la relativa libertate de expresie și deschidere a anilor 70, la angoasa și retragerea în mesajul personal, când familia devine model plastic, a anilor ’80. Urmează pentru Tóth László opera din Occident care este una urmărită de angoasa exilatului. Seria „Tratative”, cu personajele sale, aflate în decrepitudine, urmărește etapele descompunerii, transformării și deșertăciunii trupului uman, de expresionism și expresivitate extreme. 

Opera Ilonei Tóth Szücs, încheiată în 1990 cu decesul artistei, este una a naturilor statice, a atelierului, cu așezări și irizări poetice și metafizice, în care mijloacele suprarealismului se pliază cum nu se poate mai bine. 

La vernisaj, dl. Lucian Năstase Kovacs a rugat publicul prezent să identifice particularitatea familiilor artistice, care erau de multe feluri, de orientări estetice diferite, de origini diferite, care trăiau la Cluj în armonie și respect si care încercau să-și conserve identitatea și să-și exprime după posibiltăți propriul mesaj artistic. De altfel, pictorul Teodor Botiș, invitat la vernisaj, a spus că are vie amintirea familiei, care era o „familie superbă”.

Iar fiul, prezent și el, artist plastic, a mărturisit că nu cunoștea toate lucrările părinților săi, că se bucură că ele au ajuns în colecții, semn că este o operă care are actualitate și viitor (și cotă). Sigure pe valoarea lui Tóth László și a Ilonei Tóth Szücs, curatoarele Bordás Beáta, coordonatorul Centrului de Artă din Transilvania, și Portik Blénessy Ágota, muzeograf, aduc în fața publicului o retrospectivă amplă care propune opera solidă, viguroasă, marcantă a unor artiști de primă mână.

Expoziția poate fi vizitată până în 8 septembrie.